Ho.Ho.Ho?

Se scurge clepsidra cu fiecare secunda. Lumea e in alerta maxima. Magazinele sunt asaltate, oamenii si-au scos economiile de la naftalina iar acum isi permit sa arunce cu banii-n stanga si-n dreapta pe cadouri pentru cei dragi, ornamente specifice acestei perioade, fie pe mancare, bautura si alte chestii d’astea comestibile. Unii se supara, altii sunt panicati pentru ca s-au trezit in plin revelion fara niciun plan si aleg din a sta acasa si a merge la un prieten, a doua optiune. Pe de alta parte unii sunt nerabdatori sa-si vada planurile de vacanta realizate. Pe altii in schimb ii macina doar problema monedelor, unii isi fac “wish list-uri interminabile”, altii spera pur si simplu la o viata mai buna sau isi doresc sa revina o persoana care s-a dus.
Asa suntem noi, intr-o schimbare continua si obositoare. Zambim, plangem, speram, tipam, strangem in brate, sarutam, murim, traim, dezamagim.
Nu ma mai pot bucura de nicio sarbatoare cum o faceam candva. De exemplu pana pe la 5 ani orice sarbatoare era un motiv de liniste si bucurie in familie. Ne strangeam toti la masa, apoi tin minte ca primeam eu si verisoara mea cadoul mult asteptat de Mos Craciun sau Iepuras (o papusa, o masinuta, dulciuri, fructe sau mai stiu eu ce).Era un sentiment greu de explicat dar incredibil de minunat:). Acum ii vad p’astia mici de 4-5 ani cu telefoane la care nici macar nu pot sa visez(si vorbesc foarte serios) ca tipa prin magazin ca vor sa primeasca de la Mos’ un laptop cat mai lucios, mai colorat si mai scump, ca de nu se dau cu fundu’ de pamant. E vina parintilor, categoric. Toata stima si respectul celor ce nu se avanta sa demonstreze vecinilor,prietenilor de bugetul de care dispun si de posibilitatile care le au ei de investit in cresterea pruncilor.
Eu una cred ca acum copiii afla de pe net cum ca Mos Craciun NU exista.. cat de trist!
Puteti sa ma numiti melancolica sau depresiva, dar pentru mine sarbatorile astea nu mai au nicio semnificatie.

Va doresc un an nou mai frumos si mai sclipitor ca acesta si un calduros La Multi Aniiiiiiii! >:D<

P.S: la mine a venit deja Mosu!:)

 

Licenta?!

Acum incep sa inteleg cum de 90% din cei pe care-i cunosc, au slabit minim 10kg in timpul licentei… Horrrror

 

Duminica, iar.

Vorbeam zilele astea cu o prietena despre timp si cum se duce el de repede. In anul 1 si 2 aveam atata timp liber ca nu mai stiam ce sa fac cu el, ieseam zilnic prin oras la suc sau il epuizam in fata laptop-ului uitandu-ma la un serial interminabil. Astazi in schimb parca nu mai am timp nici sa-mi rezolv treburile pe care le programez cu o zi inainte si aman, si tot aman.

Btw, ma pun sa termin de citit O mie noua sute optzeci si patru. V-am tucat!

 

Speechless

 

Filă ..

 

A trecut aproape un an de cand nu am mai scris in blogul meu de suflet. L-am inchis sa nu-l vada nimeni, sa nu-si aminteasca nimeni de persoana care obisnuiam sa fiu pana acum un an si ceva. Practic am vrut si eu sa-mi uit latura aia naiva si copilareasca, dar in momentele in care ma simteam pierduta il rasfoiam, nu stiu de ce, probabil in sinea mea realizam ca era mult mai bine candva. Tot ce stiu e ca asa cum inaintam in varsta ne maturizam, dar problema nu e asta ci ce se afla intre naivitate si maturitate, drumul acela mi se pare cel mai greu. Sunt de cateva luni in cautare de mine, de ce am sa devin si momentan nu sunt capabila sa-mi vad de viata sentimentala si imi pare rau. Chiar simt ca lipseste ceva din tot ce insemn EU dar astept omu potrivit la momentul potrivit sa-mi traseze conturul si sa-mi fie alaturi in momentul in care prind culoare:). Asta se va intampla doar atunci cand ma voi simti capabila sa tin langa mine  pe cine iubesc, nu doar pe cei care-mi alunga singuratatea. Si imi cer scuze celor pe care i-am intalnit in drumul meu si i-am facut sa sufere. Nu am facut-o cu intentie si promit ca atunci cand ajung capabila sa-mi recunosc si fata de altii greselile, atunci am sa-mi cer scuze la fiecare-n parte. Momentan raman inca una care sare din floare-n floare, inca o BITCH fara suflet in ochii multora. :)

Dar eu va iubesc..

 

Impossible

Pleaca dar revine.. Mereu se intoarce acolo-n bratele in care a fost de atatea ori iubita, langa inima ce bate in acelasi ritm cu a ei. Revine mereu in fata lui, in fata ochilor lui care o privesc ca pe ceva de neatins, de neuitat, doar de iubit.
E o legatura prea puternica pentru a fi explicata, dar totodata prea frumoasa ca sa fie uitata.

Cat despre ei va pot spune doar mici amanunte ..

Ea – a devenit rece , linistita, ganditoare. Are putini prieteni dar pe care-i considera culorile vietii..
Ea a cam uitat cum e sa-ti doresti sa incepi o noua etapa… Isi doreste doar sa fie libera, sa ajunga undeva , cineva. E puternia si mai mereu hotarata. E responsabila si precauta. Are tot ce-si doreste, dar nu si ce iubeste.

Aceasta fata a ramas cu ea si increderea in sine, cu gandurile si amintirile si cu o mare bucurie-n suflet ca nu s-a ratacit pe drumul acela lung, intunecat si plin de obstacole. In schimb acele persoanele pe care le-a cunoscut in aceasta “drumetie” si care i-au aprins o “lanterna” in bezna sunt in prezentul ei “comori ale vietii.”

Iar in privinta lui pot spune ca a ramas in esenta la fel, tot ce a schimbat e zugraveala .. Hainele lui murdare si uzate de timp dar la care tine atat de mult pentru ca-l reprezinta in societate nu si le-a putut schimba ..Dar nici nu-si doreste pentru ca in ochii lui este cea mai scumpa si frumoasa garderoba pe care o poate avea un baiat cu aspiratii atat de mari. E si acum in cautarea unor noi relatii  cu toate ca sufletul si l-a uitat undeva intr-o seara…langa inima EI.   Si ce credeti? Nici macar nu a observat asta.. e mereu atat de atent la hainele lui.

Pentru ea cele mai frumoase vise au ramas cele neimplinite, iar el a ramas la fel de incapabil sa faca diferenta intre aspiratii si nevoi.

Se mai intalnesc si acum si probabil o vor mai face pana unul dintre ei va realiza ca fiecare cuvant, fiecare fraza apartine trecutului pentru ca ei nu au un prezent comun, nici vorba de un viitor, au doar un amarat trecut pe care-l retraiesc mereu cand se intalnesc.

 

M-am rupt de tine când te iubeam..

“Să ne-nchipuim c-am murit. Eu te-am plâns, te mai plâng şi-acum, dar într-o zi am să te-ngrop ca pe toţi morţii. Plânge-mă şi tu, o zi, două, cât crezi că merit, în inima ta atât de echilibrată şi-ngroapă-mă,incinerează-mă, sfârşeşte cu mine. Şi vom fi amândoi asemeni celor care mor tineri şi frumoşi, pe care timpul nu-i poate altera în amintirea celorlalţi.”

 

Vremea noastra acum, o vreme buna.

E nevoie de inca o schimbare.. sau mai bine doua:)

 

With every heartbeat

Iar ma pomenesc eu dupa ora 4.00AM pe la comp.Ma uit ce mai e nou pe facebook, citesc cine ce a mai scris pe blog, ascult o melodie buna si cam atat. A ba nu, si mor de cald nu alta:))

Noutati : Mi-am gasit acum o saptamana un apartament super fain, m-am mutat in el cu Ani.

Vreau sa inceapa odata scoala!

 

familie+prieteni=FAMILIE

Filmele si serialele de regula au un happy ending in care frumoasa ramane cu bestia imblanzita , toti membrii familiei sunt pro bestiei si cireasa de pe tort e o nunta ca-n povesti in care pluteste fericirea si toti zambesc. Si-atunci te cuprind fiorii si te bucuri.. o faci pentru ca esti constient ca asa ceva se intampla doar acolo, dar totusi te bucuri pentru ca in suflet speri ca ai sa traiesti si tu ceva asemanator.. te gandesti ca poate  cazul tau e unul diferit de celalalte mediocre si speri, faci si tragi cu sudoare si cand tragi linie te gandesti ca nu ai nimic. Dar ai.

Acel ceva se numeste experienta , experienta care te ajuta sa te faca sa realizezi ce anume iti ofera extaz in viata, ce te urca pe culmile fericirii si te invata sa faci diferenta intre ce conteaza, ce nu, cine conteaza si cine nu.

E frumos:) pentru ca viata e asemanatoare unui joc, are reguli dar care de multe ori trebuiesc incalcate; mereu inaintezi (level) si mereu ai nevoie de cineva si ceva sa progresezi.

Am tot ce vreau in special norocul sa primesc niste parteneri la acest “joc” cum prea putini au, ei sunt ce poate fi mai frumos in viata asta in care totul se rezuma la lucruri materiale , ei sunt familia mea si ii iubesc!!!

Dar totusi, parca lipseste ceva, o pata de culoare.